Fotografia (La foto, en rumano)

FOTOGRAFIA​

Din spații ancestrale
într-un timp foarte îndepărtat,
mi-a venit în mână o fotografia
a vieții mele în pragul ei.
O mie de afecțiuni speciale
și o atmosferă de familie,
pozat într-o casă
și prin salvarea din uitare
o comoară scufundată cândva
a plutit de pe fundul mării.

Am fost vizitat de copilărie
de un corp foarte mic,
de la Tristán Suárez un vis
a venit să mă vadă la bătrânețe.
Voi fi la fel astăzi? Poate.
Am o altă înălțime, o altă formă;
de ieri sunt mulțumit
pentru că am fost foarte fericit
cu bunicii mei, o rădăcină
care astăzi e transformat într-un copac.

Dintr-o grădină îndepărtată
prin calea în care se cuibărește,
a fost trimis în zbor
la cuibul din mâna mea.
Incubarea ei nu a fost în zadar
dacă mă îndrăgostesc de ea,
e o mică comoară
care strălucește mai tare decât o stea,
dacă ar fi fost pierdută
aș pierde o arcă de aur.

A fost o fracțiune de secundă
că a fost nevoie de declanșatorul
pentru a înfățișa dragostea
care a respirat în lumea mea.
Azi, când o văd, îi insuflu dragoste.
și deși versul meu este lent,
dedicații pe care nu le pierd
cu recunoștință pentru verișorii mei
și am trasat câteva rime
cu o amintire foarte plăcută.

Un cadou neașteptat
a zburat spre mine pe aripi
și mă face să sărbătoresc cu podoabe
tunelul unui timp iubit.
Douăsprezece lustri am umblat
parfumate cu esențe,
îmi dau amintiri
de dragoste familiară în floare,
cred că am trăit deja două vieți
în ciuda absențelor.

© Rubén Sada. 20/08/2021.
_____________________________
Traducción:

LA FOTO​

Desde espacios ancestrales
en un tiempo muy remoto,
vino a mi mano una foto
de mi vida en sus umbrales.
Mil cariños especiales
y un ambiente familiar,
posaban en un hogar
y al rescatar del olvido,
un tesoro otrora hundido
flotó del fondo del mar.
·
Me visitó la niñez
de un cuerpito muy pequeño,
de Tristán Suárez un sueño
vino a verme en la vejez.
¿Seré el mismo, hoy? Tal vez.
Tengo otra altura, otra forma;
todo el ayer me conforma
porque he sido muy feliz
con mis abuelos, raíz
que en árbol hoy se transforma.
·
Desde un jardín muy lejano
por la senda en la que anida,
volando fue remitida
hasta el nido de mi mano.
Incubarla no fue en vano
si de ella me enamoro,
es un pequeño tesoro
que brilla más que una estrella,
de haberse perdido ella
perdía un arca de oro.
·
Fue una fracción de un segundo
que tardó el obturador,
en retratar el amor
que respiraba en mi mundo.
Hoy al verla, amor infundo
y aunque mi verso está lerdo,
dedicatorias no pierdo
con gratitud a mis primas
y he trazado algunas rimas
con gratísimo recuerdo.
·
Un regalo inesperado
voló hasta mí con alas,
y hace festejo con galas
el túnel de un tiempo amado.
Doce lustros que he andado
perfumados con esencias,
me obsequian reminiscencias
de amor familiar floridas,
creo que ya viví dos vidas
a pesar de las ausencias.
·
© Rubén Sada. 20/08/2021.

 

Ce zecimi frumoase, dragul meu prieten Rubén!
Ești un mare poet.

Cu felicitările mele, merge îmbrățișarea mea fraternă,

Ramiro

 

Vă mulțumesc foarte mult, @Ulpiano . Deja arăți ca un român, ha ha ha. Foarte amabil din partea dumneavoastră să răspundeți.